Wikicitat rowikiquote https://ro.wikiquote.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.43.0-wmf.27 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikicitat Discuție Wikicitat Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul 0 2141 23271 19752 2024-10-17T14:05:14Z Gdaniel111 2926 legătură, corecturi 23271 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate din '''Mahatma Gandhi'''.[[Image:Portrait Gandhi.jpg|right|thumb|]] '''[[w:Mahatma Gandhi|Mohandas Karamcsand Gandhi]]''' (India, Porbandar, 2 octombrie 1869 – New Delhi, 30 ianuarie 1948) - politician și jurist din India. Numele de „mahatma” înseamnă în hindusă „suflet mare”. Lumea l-a cunoscut sub numele de Mahatma Gandhi. == Citate == * Dacă ai dreptate, îți poți permite să ai [[răbdare]]. Dacă nu ai dreptate, nu îți poți permite să ți-o pierzi. * Prima oară or să te rabde, apoi or să râdă de tine, apoi vor lupta împotriva ta, apoi vei câștiga. * Trăiește de parcă azi va fi ultima ta zi de viață. Învață de parcă ai trăi veșnic. * Cei slabi niciodată nu iartă. Iertarea e puterea celor tari. * Urăște păcatul și iubește pe păcătoși. * Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. * În focul iubirii și fierul cel mai tare se înmoaie. * Teoria „ochi pentru ochi” duce la orbirea lumii. * Viața nu înseamnă doar să mărim viteza. * Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile. * Cultura fiecărei națiuni să intre în casa mea. Dar nici unul să nu încerce să mă dezrădăcineze. * Este legea iubirii cea care conduce omenirea. * Tu niciodată nu poți ști ce rezultate vor produce acțiunile tale, dar dacă nu faci nimic, nu vor exista rezultate. * Când mi-am dat seama că totul depinde de mine, m-am liniștit. * Oricând deții adevărul, trebuie să-l dăruiești cu dragoste, altfel mesajul sau mesagerul va fi respins. * Cred că consumul de carne nu este necesar pentru om, în nicio etapă a vieții sale și în niciun fel de climat în care viața omului este posibilă. Consider consumul de carne nepotrivit pentru specia noastră. * Singurul tiran pe care-l voi urma este mica și liniștita mea voce interioară. * Credința mea în principiul non-violenței mă obligă să fiu foarte hotărât. Nu mai rămâne loc pentru lașitate sau slăbiciune. * Dacă urli, te aud toți. Dacă șoptești, te aude doar cine e aproape de tine. Dacă stai în liniște, te aude doar cine te iubește. * Ei ne pot lua demnitatea noastră dacă nu le-o dăm noi. * Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eșecurile te fac umil, succesul te face să strălucești, Dumnezeu te face să continui. * Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic și nu se răzbună. * Indiferent ce faci în viață, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci. * Opoziția civilă este un drept înnăscut al tuturor cetățenilor. Când cineva se dezice de acest drept, acesta nu mai poate fi considerat o ființă umană. == Legături externe == {{Wikipedia}} [[Categorie:Umaniști]] jzvxnaoab93hv4qztbutoroqd7ue1rb 0 2348 23274 17310 2024-10-17T14:35:11Z Gdaniel111 2926 legătură, corecturi 23274 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate din '''''Manhattan'''''. '''''[[w:Manhattan (film)|Manhattan]]''''' este un film din 1979, în regia lui [[w:Woody Allen|Woody Allen]]. Scenariul de Woody Allen și Marshall Brickman. == Citate == === Isaac Davis === *'''Isaac Davis''': Capitolul Unu. Adora orașul New York. Îl idolatriza peste măsură - ă, nu, mai bine: el - el îl romanța peste măsură. - Da. - Lui, indiferent în ce anotimp, acesta era un oraș care trăia în alb-negru și vibra la minunatele melodii ale lui George Gershwin. - Ă, hm, nu, îmi scapă ceva. - Capitolul Unu. Era prea romantic în legătură cu Manhattan, ca și cu toate lucrurile. Înflorea în mijlocul mulțimii îngrămădite și al traficului. Pentru el, New York însemna femei minunate și băieți de cartier, care par să îi știe toate trucurile. - Nu, nu, banal, prea banal pentru gusturile mele. Am putea...am putea să încercăm să o facem mai profundă? - Capitolul Unu. Adora orașul New York. Pentru el era o metaforă a decadenței culturii contemporane. Aceeași lipsă de integritate individuală care a determinat atâtea persoane să apuce ieșirea cea mai ușoară transforma rapid orașul viselor sale în ... - nu, asta-i cam prea predică. Adică, știi ceva, hai să spunem lucrurile pe nume, eu vreau să vând niște cărți. - Capitolul Unu. Adora orașul New York, deși pentru el era o metaforă a decadenței culturii contemporane. Cât de greu era să trăiești într-o societate desensibilizată de droguri, muzică tare, televiziune, crime, gunoi... - Prea nervos. Nu vreau să fiu nervos. - Capitolul Unu. Era la fel de dur și de romantic ca și orașul pe care îl iubea. În spatele ochelarilor cu rame negre si groase era ascuns potențialul sexual al unei pisici sălbatice. - Îmi place. - New York e și va fi mereu orașul lui ... *'''Isaac Davis''': O idee pentru o povestire despre ... mmm ... persoane din Manhattan care ... ă ... își creează în permanență probleme nevrotice inutile - pentru că îi ține departe de afruntarea unor probleme de nerezolvat, cu atât mai îngrozitoare ale ... ă ... universului - Hm, ă -- este, uf ... bine, trebuie să fie optimist. Bine, ei bine, de ce [[Viață|viața]] merită trăită? Aceasta este o întrebare foarte bună. Hm. Bine, sunt anumite lucruri care - Cred că de asta merită. Uf, de exemplu? Bine. Mmm, pentru mine ... o, aș putea spune ... ce, Groucho Marx, de exemplu ... ă mmmm și Willie Mays, și m, ă, a doua parte din Jupiter Symphony, și mmmm ... varianta lui Louie Armstrong a melodiei "Potatohead Blues" ... mm, filme suedeze, desigur ... " Educația Sentimentală" de Flaubert ... uf, Marlon Brando, Frank Sinatra ... mmm, incredibilele mere și pere de Cézanne ... ă, crabii à la Sam Wo ... ăăă, uf, chipul lui Tracy ... *'''Isaac Davis''': Te bazezi prea mult pe creier. Creierul este organul cel mai supraestimat. *'''Isaac Davis''': Talentul este noroc. Cel mai important în viață este curajul. === Dialoguri === :'''Mary Wilke''': Cred că ar trebui să-mi fac ordine în viață, nu? Adică, Donnie analistul meu mi-o spune mereu.<br> :'''Isaac Davis''': Îi spui analistului Donnie?<br> :'''Mary Wilke''': Da, Îi spun Donnie.<br> :'''Isaac Davis''': Donnie, psihanalistul tău? Alui meu îi spun Dr. Chomsky, știai? Dacă nu, mă bate la palmă.<br><br> <hr width=50%/> :'''Mary Wilke''': Nu mă psihanaliza pe mine. Plătesc un doctor pentru asta.<br> :'''Isaac Davis''': Cum, îi spui doctor tipului cu care vorbești? Adică, nu ți se pare suspect când analistul tău îți dă telefon la trei noaptea și plânge la receptor?<br> :'''Mary Wilke''': Ai dreptate, e cam neortodox. E un doctor foarte specializat.<br> :'''Isaac Davis''': Cu tine a făcut o treabă minunată, știi? Stima ta de sine e o palmă sub cea a lui Kafka.<br><br> <hr width=50%/> :'''Isaac Davis''': Cel fel de câine ai?<br> :'''Mary Wilke''': Cel mai rău. E un șoricar. Știi, e un substitut al penisului pentru mine.<br> :'''Isaac Davis''': Aș fi crezut că în cazul tău ar fi trebuit să fie un Mare Danez.<br><br> <hr width=50%/> :'''Mary Wilke''': Sunt sinceră, ce tot vrei? Eu spun ce gândesc și dacă nu-ți place, du-te naibii!<br> :'''Isaac Davis''': Și îmi place felul în care te exprimi, știi? Este de plâns și totuși degenerat. Ai multe întâlniri?<br><br> <hr width=50%/> :'''Yale''': Ești atât de moralist. Eu zic că suntem doar oameni. Suntem doar ființe umane, știi? Tu te crezi Dumnezeu.<br> :'''Isaac Davis''': Eu... Eu trebuie sa mă modelez după cineva. == Legături externe == {{Wikipedia}} [[Categorie:Filme]] 3xycf1zigbqw2s5ishjh5zwygs3jt3y 0 3662 23276 21311 2024-10-17T15:42:05Z Gdaniel111 2926 legătură 23276 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate din '''Marin Preda'''.[[Fișier:Marin Preda.jpg|miniatura|dreapta|Marin Preda]] [[w:Marin Preda|Marin Preda]] {{este}} un scriitor român postbelic. == Citate == * Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, așa se mai distrează și el văzând cum unii îl înjură, alții ucid, alții se îmbată ca porcii și grohăiesc... *Știința de a rămâne tu însuți în împrejurări care te depășesc se învață. (Cel mai iubit dintre pământeni) * Cine nu știe ce e păcatul, nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios: nu-l săvârșește fiindcă nu e în stare, nu fiindcă are credința puternică. * Sunt lucruri care nu se spun și, dacă am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scădea. * Cine nu cade, nu se poate înălța. * Un [[eșec]] poate fi premisa unei victorii. * Se poate oare muri cu gândul că viața ta {{este}} un lung șir de eșecuri? (Cel mai iubit dintre pământeni) * Aventurile vieții noastre sunt ale conștiinței, deci viața ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte și, nu o dată, e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. * Omul nu mai e același după ce descoperă ceva. * Înainte omul era mai mult un aventurier în căutarea fericirii, astăzi a devenit un aventurier în spirit, vrea neapărat să afle... cine e, ca să poată ști ce o să devină. * Nedând expresie gândurilor care ți se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine și descoperi cu bucurie că exprimarea lor nu era necesară. * Va învinge acel care are răbdarea să aștepte fără să se lase ispitit de orgoliu de a acționa, când timpul nu e favorabil acțiunii. (Cel mai iubit dintre pământeni) * Teroarea continuă este deci necesar pentru a descuraja orice idee de demnitate și libertate. (Cel mai iubit dintre pământeni) * Umorul ne salvează. A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul. * Câtă luciditate atâta suferință! * Conștiința e unitară, dar ca și în natură, ea este zgâlțâită când de furtuni și cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase. === ''Cel mai iubit dintre pământeni''=== * Timpul nu mai avea răbdare... * Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită...Dar moartea violentă, sinuciderea la care ești împins de către oameni? Tandra nepăsare față de lume te poate stăpâni într-adevăr numai când te simți străin de propria-ți ființă, dar când, dimpotrivă, ai conștiința că ea este totul? Și știi cu certitudine că acest totul nu va mai fi liber niciodată? Închisoarea pe viață! Oricât m-aș strădui, mi-este cu neputință să-mi imaginez că odată verdictul pronunțat, voi putea adresa lumii un tandru adio nepăsător. * Tinerețea e o trufie, rareori o valoare. Cel puțin în cazul meu. Trufia mi-a apărut în conștiință într-o zi când am citit în Platon următoarea afirmație: "Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar fi ticăloșii, moartea i-ar elibera și de trup și de suflet și de păcate...și tăcerea care s-ar lăsa peste mormintele lor ar fi egală cu a celor care ar fi virtuoși"....Aici e cazul să adaug că deși aveam pe atunci șaisprezece ani, îmi pierdusem de mult credința în Dumnezeu și în viața viitoare, nu prin vreun proces dramatic, ci pe nesimțite, prin lipsa simplă de credință a altora, care spuneau de pildă, la un pahar cu veselie, sau fără vreo zguduire: ai murit, te mănâncă viermii...sau sufletul nu se duce nici în rai, nici în iad, fiindcă nu s-a întors nimeni de-acolo să ne spună cum e. * Conștiința nu e dublă și nu se scindează, cum crede și Dostoievski, din pricină că putem în același timp să facem și bine și rău, sau să urâm fiindcă ni se face binele și alte descoperiri abisale care i-au turmentat marele său spirit. Conștiința e unitară, dar, ca și în natură, ea este zgâlțâită când de furtuni și cataclisme, când invadată de înseninări miraculoase. Cine nu cade nu se poate înălța, iar faptul că un boier rus dădea ordin să fie sfâșiați copiii de către câini arată mai degrabă că se născuse într-o lume încă neieșită din barbarie, decât că îi e proprie omului crima abjectă. * Fiindcă aproape de moarte am fost și nu m-am temut, deși era o moarte naturală care mă aștepta și, e adevărat, cu ea ne împăcăm, e ceva în noi cu care ne-am născut și care apare în mod miraculos îndată ce simțim că ea se apropie de patul nostru. Am auzit că alții intră chiar într-un fel de extaz, când le sună ceasul, spun lucruri frumoase, cuvinte memorabile, care uimesc pe cei vii, firește, alții se chinuiesc până în ultimele clipe, despre ei se spune că "au murit greu". N-am ajuns până acolo...am scăpat, sau mai bine zis scadența {{este}} amânată...Dar să-mi reiau firul întrerupt, voi ajunge și la acest episod al vieții mele care {{este}} greu de suportat abia după ce am revenit printre cei cu speranțe. * Un filozof francez de origine română și care și-a trăit tinerețea în țară, influențat de Kierkegaard, se întreba, într-unul din aforismele lui, cu dispreț la adresa romancierilor și a pretenției lor că spun ceva descriind viețile oamenilor: ce este o viață? Iar eu întreb: ce este altceva? O viață este totul și felul cum se desfășoară ea este adesea halucinant. Spiritul este implicat și lupta care se dă este pentru salvarea lui. Gândirea altui filozof care declară că abia după ce a încetat să mai caute fericirea a putut în sfârșit să fie fericit e ispititoare ca gândire; în realitate cât timp există viață în noi, fericirea, ca și nenorocirea ne urmăresc în bârlogul în care să zicem că am fi reușit să ne retragem și ne afumă la gura vizuinii cu atâta viclenie încât ne silesc să ieșim fără măcar să ne dăm seama că o facem. *Unii oameni...., deși au cultură, sunt analfabeți prin concepția pe care o au despre cultură. Ei confundă civilizația, pasta de dinți, cu cultura și am întâlnit chiar creatori de cultură, pictori și scriitori, care nici ei nu sunt mai prejos de analfabeți. Dotați de la natură cu talent, trăiesc și mor în ignoranță alergând toată viața după muieri și între o operă și alta petrecând în chiolhanuri nemaivăzute care le ruinează sănătatea și îi trimit în mormânt înainte de vreme. Și ne mai plângem că valorile noastre nu intră în circuitul universal. Cum să intre dacă înaintea ta intră Proust și tu nu faci decât să-l imiți? Cât apare pe lume un scriitor mare, românii încetează orice căutări proprii și îl imită pe acela. Cultura e o forță și ca atare atrage în sfera ei gravitațională pe cei slabi, care nu mai au nicio șansă. Pentru a scăpa de acest blestem, culturile tinere, cum e a noastră, trebuie să facă un efort uriaș pentru a deveni independente, și anume începând cu violență prin a fi polemice cu valorile dominante ale occidentului. Scopul final, sarcină a tuturor generațiilor ar fi mutarea culturii și artei europene aici în răsărit, sau măcar împărțirea ei în două. * În noi înșine, dar fără să ne dăm seama, încetează să bată ceasul trecerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care {{este}} întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neant, acolo în pântecul matern, și a cărui durată este înscrisă chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o știm, "la maladie mortelle", de care vorbea danezul...gând de oprire care nu e moarte, gând intim acoperit zilnic de bătaia vulgară a ceasului genetic...E o stagnare, în timp ce electronii își continuă în noi viteza halucinantă în jurul nucleilor indestructibili. Timpul, acest coșmar destinat ființei umane, încetează să mai existe. Ceva misterios cenzurează activitatea interioară a acestei uzine halucinante care este corpul nostru (poate o supremă armonie? dar cum apare ea? și când apare cum o putem reține?) și iată-ne liberi, descătușați... *Regățenii spun despre noi, ardelenii, că n-avem humor. N-avem humorul lor, îl avem pe-al nostru, care, e adevărat, e o combinație între humorul pur, dacă există așa ceva, și lipsa de humor sau humorul involuntar care dă naștere unui humor specific, când se râde atât de persoana care vorbește cât și de ceea ce spune această persoană. Regățeanul nu poate fi prins în acest sens, în flagrant delict, să râzi adică și de el. Persoana considerată la noi de un humor irezistibil are tresăriri când își dă seama că ea însăși e subiect de comedie, dar nu știe cum se petrece fenomenul, se irită și devine caustică, această causticitate sporind însă și nu diminuând hohotele celorlalți. De aceea, în mod curios humoristul nostru, adică acest tip de humorist, căci se disting și altele, spre deosebire de un bucureștean, e plin de ranchiună, foarte obraznic, deșucheat și plin de sine, mai ales dacă a băut un pahar, în acele clipe întreaga lui persoană cere palme și picioare în..., care adesea i se dau, palme și picioare pe care el e departe de a le primi ca omagiu, în timp ce bucureșteanul arată o figură blazată și te trimite cu un dispreț suveran la origine, fără să-ți poarte pică. *Se luară totuși unele măsuri, dar șovinismul unor elemente minoritare nu fu combătut decât mult mai târziu, după zece ani și anume într-un moment politic foarte prielnic, îndată după tulburările contrarevoluționare din Ungaria, abia atunci se restabili în orașul nostru o conviețuire normală și pașnică între noi și minoritatea maghiară din oraș, cele două universități se uniră, în mod firesc limba română reveni în instituții, comerț și administrație. În acel an însă nu era așa și mă pomenii și eu strigând împreună cu colegul meu Cubleș: Trăiască Ardealul pământ românesc! Glorie veșnică martirilor noștri Horia, Cloșca și Crișan... Din față ni se răspunse Eljen, nu știu ce...Cubleș îmi traducea: Trăiască Ungaria...Trăiască Buda-Pesta...După noi începură să strige indignați și ceilalți universitari. Nimeni nu observă că între timp, tovarășul Pascu, caloriferistul nostru dispăruse. Deodată auzii un răcnet. Apăruți parcă din senin doi indivizi intraseră printre rândurile noastre și puseră mâna pe Cubleș, îl apucaseră de brațe, unul din dreapta și altul din stânga și îl trăgeau să-l scoată afară. Cubleș răcnea și se zbătea. "Ce e asta, striga, ce-aveți cu mine, nu merg nicăieri, domnilor", își întoarse capul înapoi către colegii lui care, ca și mine, priveau stupefiați apariția acestor intruși cu înfățișări de brute, cu raglane pe ei, tăcuți și parcă plictisiți de spaima cu care striga Cubleș. Îi șoptiră ceva...Cubleș urlă: "dar de ce, nu merg nicăieri, nu, nu merg...Trăim în România, nu în Ungaria". Pe acest ultim răcnet Cubleș fu aproape târât dintre rânduri, deși se zbătea cu energie...i se făcuse rău, se îndoise de spinare și continua să vomite. Individul murdărit se ștergea repede pe piept cu o batistă pe care o și aruncă scârbit, dar impasibil și cu o mișcare rapidă scoase un pistol de sub raglan și i-l înfipse lui Cubleș în coastă. Tovarăși, strigă atunci caloriferistul care apăruse ca și când n-ar fi dispărut, nu opriți coloanele, înaintați...Înaintarăm și nu-l mai văzurăm pe colegul nostru. * ...îndelung fără să obțin, spiritualmente, eliberarea totală a conștiinței mele de ceea ce am trăit. Am fost ispitit, o clipă, să-l arunc pe foc. Și totuși, mi-am spus, trebuie să-i dau drumul să meargă. Mulți dintre semenii mei au gândit poate la fel, au jubilat ca și mine, au suferit și au fost fericiți în același fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici și nu al iubirii aproapelui, n-a încetat și nu va înceta să existe pe pământul nostru să moară adică și să se nască perpetuu. Și atâta timp cât aceste trepte urcate și coborâte de mine vor mai fi urcate și coborâte de nenumărați alții, această carte va mărturisi oricând:...DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E! === ''Cel mai iubit dintre pământeni'', vol. II=== * Drumul spre o închisoare și o noapte petrecută în celulă te îndepărtează de viața anterioară tot atât de mult ca și o călătorie de mii de kilometri. * Și mai era adevărul gândirii mele intime...că o revoluție trebuie întâi pregătită și apoi declanșată, ca să poată cu adevărat să ne dea tuturor sentimentul jubilator al unei profunde eliberări. *O țară care nu știe să-și apere poeții va fi învinsă sau va supraviețui la coada altor națiuni, fiindcă poezia e sângele unui popor care curge subteran prin veacuri și îl face nemuritor. * Uneori gândul la felul cum îmi lichidasem eu torționarul venea ca un balsam peste suferința mea care îmi chinuia diminețile... Parcă eram un leu pe care vânătorul îl împușcase și el știa acest lucru pentru că simțea în ființa lui puternică o inexorabilă sfâșiere. Se punea cu botul pe labe, își întindea burta la pământ și îl pândea cu privirea crăpată pe vânătorul care trăsese în el (și care îl credea mort), pentru ultimul salt, când îl va ucide înainte de a muri el însuși. Astfel stăteam eu diminețile în pat cu ura la pândă, dar vânătorii mei nu se apropiau și nici nu știam cine sunt și nici nu mă simțeam atins de moarte. În minele de plumb de la Baia-Sprie, omorâsem pe unul, fiindcă, îi suportasem ura, ne priviserăm ochi în ochi și gândul uciderii se născuse în mine cu o forță copleșitoare; * Caracteristica sufletului uman e aspirația spre libertate, dar sensul vieții tot nu-i apare cu limpezime: da, libertate totală, dar ce să faci cu ea, dacă într-o zi tot trebuie să mori? * Da, așa este...putem numi socratici o grămadă de filozofi, așa în general, dar fiecare a întemeiat școli proprii de filozofie, nu s-au mulțumit să ia papagalicește conceptele lui. Așa {{este}} școala megarică, școala cirenaică, școala cinică, fără să mai vorbim de giganți ai gândirii filozofice ca Xenofon și Aristotel. Dar Euclide? Da socratici, dar, ăhă! gândirea lor nu se târa pe burtă în fața gândirii lui, cu toate că Euclide, de pildă, în timpul tensiunii dintre Megara și Atena, părăsea Megara în haine femeiești și se furișa în Atena să-l asculte pe Socrate. Ei și? La rândul lor au avut și ei discipoli care nici ei nu pot fi confundați cu maestrul. *După o plimbare pe străzile orașului (căci așa îmi păru, plimbare, nu se grăbea nimeni,,, Iată secretul longevității românilor; nimeni nu se grăbește: "merg lucrurile și mai încet", spune un erou al lui Sadoveanu și are perfectă dreptate; nu suntem noi cel mai vechi popor din Europa? Noi, tracii! Dacă ne-am fi grăbit, am fi pierit în ceața veacurilor). * Cine n-are bunici să și-i cumpere. Pentru ei nimic nu e ireparabil, decât bolile care aduc moartea. Istoriile astea dintre inși care s-au iubit apoi nu se mai iubesc, apoi se urăsc și apoi se despart n-au nimic în ele catastrofic, cu condiția, desigur, să fii tânăr și s-o poți lua de la capăt, bineînțeles cu mai multă minte, și să găsești una mai bună, să nu cazi, adică, din lac în puț. * Ceea ce nu înțeleg unii...., e că în epoca noastră tragicul nu mai e cu putință și că astfel tragedia e mai mare, pentru că s-a degradat și, odată cu ea, noi înșine. Tragicul e sublim prin definiție, dar în zilele noastre sublimul e eliminat. Tragedia mai mare care rezultă nu înseamnă însă că aduce un sublim mai mare ci, în mod straniu, dispare, deși există. * Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai îndrăzneț și s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simțim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârșit, fiindcă altfel știm prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, da, gândim, dar această bună zi o să fie cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai e! și continuăm, prizonieri ai forței noastre vitale, să mărim nemăsurat cu secretă și puternică lupă gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul. * Arșii ăștia (Giordano Bruno și Galileo Galilei) ne ajută, dacă n-ar fi fost ei, forța cuvântului "filozof" ar fi slăbit prin veacuri. * Cosașul îndrăcit al lui Van Gogh, gândii mai departe cu ochii pe lumina soarelui care îmi inunda patul, nu avea ezitări înaintând în lanul de grâu și făcând să șuiere spicele sub lama bine ascuțită a instrumentului său implacabil...Ce e umanitatea dacă nu un astfel de lan, strălucind în lumina fierbinte a soarelui în culori halucinante sub un cer de un albastru dens, orbitor și în care tăcută dar fără slăbire, seceră moartea? * Cum se împacă însă ideea armoniei noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor, din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că "Gnoza" va fi probabil actuală în clipa când dominația ticăloșilor va determina o reacție a vechilor valori și noua religie sugerată de mine, după ce un puternic geniu o va prelua (fiindcă nu eram smintit să cred că și eu aș fi un astfel de geniu!), se va răspândi și va intra în conflict cu partizanii lui Belial (așa au fost numiți de un vizionar american cei care au determinat odinioară distrugerea Atlantidei; noul Belial ar urma să-și facă apariția, fiindcă terenul este pregătit)... * "Gnoza" nu e originală. Lacunele mele de informație în ceea ce privește rezultatul ultimelor cercetări în toate științele, vor fi decisive pentru destinul acestei cărți. Îmi rămâne orgoliul de a fi scris-o totuși cel dintâi. * ...nu putem să spunem...că păstrăm totuși în noi esența divină a solidarității noastre descompuse... Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește și gândul eliminărilor reciproce, chiar prin crimă, încolțește, și chiar dacă rar devin fapt împlinit, răcorește sufletul devastat. * ...ideile unui timp plutesc în acel timp și mai mulți oameni pot gândi același lucru fără să se cunoască. Are prioritate numai cel care le-a dat o mai mare forță de expresie și le-a scris într-o limbă de mare circulație. === ''Cel mai iubit dintre pământeni'', vol. III=== * ...albina face miere pentru ea, dar ne rămâne și nouă. Omul face așa? Face pentru el și tot nu se satură, nu-i mai ajunge... Astea au legea lor, când trântorii se înmulțesc prea tare, îi mai omoară, în timp ce noi? ...ar fi cam trist să fim ca albinele. Sunt niște sclave! Alte gâze se zbenguiesc, se înmulțesc singure, la albine numai regina are acest drept. Așa le-a făcut pe ele natura. * Liber în lungile mele plimbări pe la poalele pădurilor gândii: "Bătrâne, îi spusei într-o zi aceluiași gorun pe care-l interogasem odată, Socrate nu te-a cunoscut să se însenineze că din trupul tău i se va face sicriul. Înseninarea lui venea din altă parte, pesemne că îl plictiseai, cum îl plictisea și marea și cum îl plictisea, desigur, și Xantipa ale cărei ocări l-au silit să-și petreacă zilele în cetate și să cultive înțelepciunea... Ei, ce zici de asta, gorunule la margine de codru?!..." * Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întâia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiți. Găsisem nu numai firești și proprii ființei mele bucuriile apropierii de moarte, dar începusem chiar să cred că această apropiere e singura care avea valoare și durată, singura care scoate ființa noastră din intemporal sporind prin refuzul corpului nostru de a muri, plenitudinea vieții din noi și a scurgerii armonioase a clipelor... * Cine descoperă mai multe decât știi tu însuți despre tine îți e superior... * ...așa se spune, în clipa când sinucigașul își dă seama că chiar o să moară, ceea ce l-a împins la acest gest îi pare neînsemnat față de pierderea vieții și încearcă să scape, dă înapoi, dacă mai are cum... * O gândire e o lume completă; Dacă se bizuie doar pe ceea ce se știe în timpul în care ai trăit, și din acel timp nu există alte mărturii, te îneci în conul de umbră al umanității din acea parte a pământului în care ai trăit... Dacă vrei s-o luminezi, trebuie să faci un efort suprem, aproape inuman... "Da, îl voi face, gândeam, pentru asta m-am născut... Restul e nerozie..." * Nu există în nimeni virtuți în stare pură și nici farmec fără revers. Tot ceea ce face un om îi aparține și nu putem să-l punem ca Arhimede, în apă, ca să aflăm prin calcul cât bine și cât rău e în ființa lui, care sunt în el amestecate, indestructibil de Marele Făurar. Nu putem decât să ne bucurăm de partea de aur și să nu ne chinuim să alungăm partea de argint. Coroana e făcută și suntem condamnați să fim niște regi care știu că ceea ce pun pe cap nu e din aur pur. * Există în limba rusă două cuvinte care au căpătat, după mine, semnificații noi: "nicevo" (nimic) și "sila" (putere). Dostoievski a meditat primul asupra lor și în "''Demonii''" s-a înspăimântat de ce puteau ele să însemne pentru oameni, dacă Piotr Stefanovici Verhovenski ar fi ajuns la putere și Stavroghin (prințul Harry), stăpânul Rusiei. Nihilism!... Caracteristica sufletului uman e aspirația spre libertate, dar sensul vieții tot nu-i apare cu limpezime: da, libertate totală, dar ce să faci cu ea, dacă într-o zi tot trebuie să mori? Scriitorii ruși au numit asta "blestemata chestiune insolubilă". Și pe această incertitudine, pe această ispită a lui "nicevo" apare "sila" și îl prinde în arcane. Și atunci se supune și, ca să-și ascundă înfrângerea, îl acceptă pe "sila" cu fanatism, lăsându-se umilit și martirizat, umilind și martirizând la rândul lui pe alții și, dacă s-ar putea întreaga lume. * Cuvintele des rostite de oameni: "viața nu mai avea pentru mine niciun rost", și care până atunci ți se păruseră incredibile (cum să nu mai aibă niciun rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești în clipa aceea că cerul e invadat de speranțele tale secrete, de visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca și înainte, să nu crezi, dar îți dai seama că nu mai sunt gândite și rostite de alții, ci de tine, și că tot ceea ce vezi (chiar și cerul) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinți îți este străin. Iată boarea primăvăratecă și altădată dulce care pătrundea peste mine pe fereastra deschisă de la baie, nu-mi mai umfla pieptul și nu-mi mai invada inima și nu-mi mai făcea gândul să zboare fără hotar. * Sunt lucruri care nu se spun și dacă am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scădea. * Ceea ce nu înțeleg unii... e că în epoca noastră tragicul nu mai e cu putință și că, astfel, tragedia e mai mare pentru că s-a degradat și, odată cu ea noi înșine. Tragicul e sublim prin definiție, dar în zilele noastre sublimul e eliminat. Tragedia mai mare care rezultă nu înseamnă că aduce un sublim mai mare, ci, în mod straniu dispare, deși există. * În practicile yoghine se spune că starea de vid e superioară sentimentelor (chiar de fericire) care agită ființa umanoizilor. O fi la ei, la asiatici, care consideră fericirea drept cauză a suferinței, dar nu la noi, la europeni, care nu putem trăi fără să iubim și prin iubire să fim fericiți. Suferința care urmează n-o considerăm obligatorie și cu atât mai puțin drept consecință a fericirii. * Omul e o speranță care nu se poate împlini. === ''Moromeții, vol. I''=== * - Adică cum ai tu în față un sat vechi, continuă Moromete parcă implorând, de ce spui tu că e vechi?!! Ce înseamnă asta vechi?! Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta înseamnă la tine vechime? Văzuși tu că trecură sutele de ani peste noi și lumea se schimbă și numai noi rămăsesem în urmă la plugul de lemn? Unde văzuși tu sat vechi? Că pe vremea lui tata se treiera grâul cu caii și n-apucai eu să mă fac mare și apăru batoza de treierat și când erai tu copil veni și tractorul și secerătoarea și toate uneltele agricole care tu te lauzi că le-ai adus tu. Alea care le-ai adus tu nu zic că nu sunt, dar sunt ale tale și nu vreai sa mi le vinzi mie, să ar eu când cred eu de cuviință, nu să te las pe tine să-mi ari prost de-mi iese bolovanul într-o parte să te pui zece inși cu măciucile pe el și tot nu-l spargi. Agricultură de-asta în combinație o fi ea bună cui nu-i place să muncească, dar nu pentru mine, fiindcă eu văd că porumbul se îngălbenește sau grâul crește rar, repede pun caii la ham, pun plugul în căruță, mă duc la deal și-l întorc, semăn din nou sau semăn ce știu eu că îmi iese, și nu pierd nimic, dar cu tine pierd, fiindcă până stau eu la discuție cu tine, până te conving că am dreptate, în fine, până te miști tu, a trecut vremea! (dacă te miști, dacă îți convine să vii de la locul unde te afli până la terenul cu pricina, că te costă benzină și carburant!) Că ați înființat ici-colo colhozuri, și îndemnați lumea să facă la fel peste tot, păi da' crezi că eu nu m-am dus și n-am văzut? Ce vreai dumneata? Să nu mai am eu cai, să nu mai am eu pământ, să nu mai am eu cu ce-mi crește o oaie, o vacă, o pasăre sau un porc. De ce? Ce vezi tu rău în asta? Vreai să crești tu la colhoz? Păi niciodată n-o să ajungi tu să crești atâtea oi, atâtea vaci și atâtea păsări câte cresc eu dacă mă lași în pace să-mi văd liniștit de gospodăria mea. Poți dumneata să crești la ferma dumitale mii de vaci câte avea satu ăsta înainte de război? Vita dacă nu e a ta, ce-ți pasă ție de ea dacă moare, se îmbolnăvește sau nu mai face viței? Și atunci ce să mai vorbim, să ne mai răcim gura degeaba. Am fost la gospodăria ăstora din Balaci, continuă Moromete. Și ce credeți că am văzut? Vite neîngrijite, nutreț risipit, pui de găină care în loc să mănânce ce li se dă, se învățaseră cu carne și se ciuguleau unii pe alții pe spinare, aveau spinările pline de sânge, apucă-te și bagă în oală o pasăre ca asta! == Legături externe == {{wikipedia}}{{DEFAULTSORT:Preda, Marin}} [[Categorie:Scriitori români|Preda, Marin]] [[Categorie:Prozatori români]] b7fw85t8hz9rde6d6sdrbp6rekm85tk 0 4138 23277 22123 2024-10-17T15:52:02Z Gdaniel111 2926 legătură, corecturi, diacritice 23277 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate ale '''Papei Ioan Paul al II-lea'''.[[File:JohannesPaul2-portrait.jpg|thumb|Papa Ioan Paul al II-lea (1993)]] [[w:Papa Ioan Paul al II-lea|Papa Ioan Paul al II-lea]] a fost papă al Bisericii Catolice – episcop al Romei – și suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978. == Citate == *Fiecare trăiește, mai presus de orice, pentru [[iubire]]. Capacitatea de a iubi cu adevărat și nu capacitatea intelectuală este cea mai profundă componentă a persoanei umane. Nu este deloc întâmplător că cea mai importantă poruncă este să iubești. O adevărată iubire ne scoate în afara noastră pentru a-l putea afirma pe celălalt, dedicându-ne astfel omului, oamenilor și, mai presus de orice, lui Dumnezeu. (în scrisoare către Tereza Heydel) *Nu există război sfânt; numai pacea este sfântă. * Inechității trebuie să-i spunem pe nume, la fel exploatării omului de către om, exploatării omului de către stat sau de către mecanismele care sunt ascunse în sisteme sau regimuri. Trebuie să-i spunem pe nume oricărei inechități sociale, oricărei discriminări, oricărei lovituri date omului, trupului, spiritului, conștiinței, demnității umane sau vieții sale. Eliberarea în sens social se trage din conștiință și prezentarea curajoasă a adevărului. * Adevărul ne face liberi și ne permite să ne trăim libertatea pentru a putea atinge scopul ei, fericirea. * Oriunde o ființă umană este redusă la un obiect al manipulării, de către un director, un șef de magazin, un om de știință, un politician sau un iubit, are loc pulverizarea unicității fundamentale a persoanei umane. * Lucrurile eterne, lucrurile lui Dumnezeu, sunt întotdeauna cele mai simple și mai profunde. * Pe trotuarul strâmt al lumii, sunt un călător care își ține privirea îndreptată mereu spre chipul tău, Isuse! * Poporul care trăiește în inima propriului său grai, generație după generație, rămâne misterul unui gând nedescifrat până la capăt. * În orice discuție despre morală, punctul de plecare îl reprezintă persoana umană, pentru că ființele umane sunt singurele capabile de moralitate. * Un preot este o persoană care transmite misterul credinței cu acele haruri invizibile destinate întregii umanități. * Biserica este inima umanității. * Adevărul nu se supune la vot. == Legături externe == {{Wikipedia}} [[Categorie:Polonezi]] 6651eqym0seboztuvobqe8t21orte9b 0 5486 23275 22744 2024-10-17T15:00:04Z Gdaniel111 2926 legătură, corecturi 23275 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate ale '''Principesei Margareta a României'''.[[File:Regina Margareta (cropped).jpg|thumb|Margareta a României (2017)]] '''[[w:Margareta a României|Margareta a României]]''' este fiica cea mare [[w:Mihai al României|Regelui Mihai]] și șeful [[w:Casa Regală a României|Casei Regale a României]], având titlul de Majestatea Sa Custodele Coroanei Române. == Citate == '''Seara regală în onoarea Corpului Diplomatic, Sala Tronului, Palatul Regal din București, 29 noiembrie 2017''' <ref>http://www.romaniaregala.ro/jurnal/mesajul-custodelui-coroanei-rostit-la-palatul-regal/</ref> * Țara noastră este membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice, o rețea de organizații care face absolut imposibilă o nouă împărțire a sferelor de influență în Europa și, prin urmare, nu numai că ne sprijină stabilitatea astăzi, dar și asigură securitatea și prosperitatea noastră în viitor. * Toate statele care au fost conduse de Uniunea Sovietică sunt pe deplin convinse de faptul că, dacă Europa este dezbinată, avem de pierdut cu toții. Știm, de asemenea, că unitatea poate fi păstrată doar dacă găsim căi de mijloc. Și știm, de asemenea, că o Europă slabă ar avea consecințe teribile pentru noi toți. Cu cât mai curând încetăm să vorbim despre o presupusă diviziune Est-Vest în Europa, cu atât va fi mai bine pentru noi toți. Cu cât mai repede ștergem adevăratele divizări ale sărăciei și ale mobilității sociale sărace care există încă pe continentul nostru, cu atât mai puternici ne vom simți cu toții. * Cred că este de datoria noastră, toți românii, să suportăm efortul devenirii unei Europe mai bune și să oferim partea noastră echitabilă de contribuție la o lume stabilă și mai prosperă. [[Regele Mihai|Regele]] și întreaga Familie Regală au crezut întotdeauna că este datoria noastră să fim parte integrantă a unor astfel de eforturi. Așadar, îngăduiți-mi să subliniez în seara aceasta ceea ce familia mea și cu mine sperăm să realizăm în anul care vine. * Cred că ceea ce a realizat România de la căderea comunismului, ceea ce a obținut în 150 de ani ca stat modern și în întregul secol de la Marea Uniune încoace, are nevoie să fie explicat și prezentat mai bine lumii întregi. Nu numai pentru că putem, pe drept cuvânt, să fim mândri de ceea ce s-a realizat, ci mai ales pentru că o radiografie mai limpede, cu mai multă acuratețe și mai modernă a țării noastre este în beneficiul direct al cetățenilor noștri, mulți dintre ei muncind și trăind în afara granițelor noastre. * De-a lungul vieții mele, farul luminos a tot ce am înfăptuit a fost tatăl meu; ori de câte ori m-am întrebat ce cale să iau, nu a trebuit decât să mă uit la acel far și să primesc răspunsul corect. Sănătatea Majestății Sale pălește. Dar în seara aceasta, fac în fața tuturor românilor legământul că lumina călăuzitoare a Regelui, farul unei Românii drepte și îndreptățite, nu se va stinge niciodată. '''Declarația noului Șef al Familiei Regale a României, 5 decembrie 2017''' <ref>http://www.romaniaregala.ro/jurnal/declaratia-noului-sef-al-familiei-regale-a-romaniei/</ref> * Cu infinită iubire și principii puternice, Regele Mihai a înscris în cartea Neamului cea mai valoroasă pagină din istoria contemporană. * Bunătatea și iertarea sa au învins toate relele secolului trecut. Înțelepciunea lui a asigurat continuitatea identității noastre, în momentele de gravă abatere de la mersul firesc al țării. Regele nostru a fost o parte din fibra Statului român. * Pentru ziua noastră de mâine, el ne-a dăruit ziua lui de astăzi. '''Proclamația Custodelui Coroanei române către țară, 6 decembrie 2017'''<ref>http://www.romaniaregala.ro/jurnal/proclamatia-custodelui-coroanei-romane-catre-tara/</ref> * În lunga sa viață, al patrulea rege al României a găsit sprijin în credință, în speranță și în răbdare. În toate împrejurările, el a răspuns cu dreptate și, când a fost posibil, cu iertare. * Cu emoție și onoare, cu simț al datoriei, ca bună româncă și Custode al Coroanei, îmi închin viața și munca națiunii noastre și românilor de pe tot Pământul. '''Mesajul Custodelui Coroanei, 2 februarie 2017''' <ref>http://www.romaniaregala.ro/jurnal/mesajul-custodelui-coroanei-romane-2-februarie-2017/</ref> * Obiectul exercitării puterii după bunul plac a trecut de la o generație la alta, de mai multe decenii încoace, în istoria noastră. Această tristă realitate nu are legătură cu alegerile și nici cu alternanța la putere. Adesea, oamenii cu înalte poziții au convingeri că subordonarea instituției este o dovadă de luciditate, iar etica este apanajul celui slab. * Condițiile grele pe care a trebuit să le înfruntăm în timpul dictaturii comuniste ne-au lăsat urme în mentalitate. * Respectarea legalității nu este o chestiune teoretică, ci un aspect de zi cu zi al existenței noastre, publice și private. Respectăm Constituția, legile, tradițiile și avem o conduită morală pentru noi înșine, spre binele familiei noastre, nu pentru că ne îndeamnă partenerii europeni sau trans-atlantici. * Lumea ultimilor ani ne-a arătat că democrația nu este la adăpost pentru totdeauna. Societatea își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un viitor liber. De aceea, este vital ca societatea civilă să vegheze la corecta folosire a puterii instituționale. * Nădăjduiesc să văd Statul român alcătuit din instituții solide și servit de oameni care să se respecte pe ei înșiși. Doar atunci vom fi cu adevărat liberi. '''Mesajul de Crăciun, 2018''' <ref>https://www.romaniaregala.ro/jurnal/mesajul-majestatii-sale-de-craciun-2018/</ref> * Părinții mei au trăit fiecare zi a vieții lor convinși că pentru țara noastră există un ”mâine”. Mama mea spunea adesea: ”Mâine este o nouă zi”! * Centenarul Marii Uniri a fost cea mai mare sărbătoare a întregului an. Dar Primul Război Mondial a fost o sângeroasă tragedie și România Mare a fost obținută cu un imens sacrificiu uman. De aceea, suntem uniți în sărbătoarea noastră fără triumfalism, dar cu mândrie națională. * Europa întreagă și liberă nu este un slogan politic, ci un element esențial în protejarea păcii noastre. * Am făcut legământ să continui munca tatălui meu, pentru prosperitatea și stabilitatea României, pentru a consolida poziția ei internațională. Toate acestea reprezintă o datorie care nu se încheie niciodată. '''Seara regală în onoarea Corpului Diplomatic, Sala Tronului, Palatul Regal din București, 21 noiembrie 2019''' <ref>https://www.romaniaregala.ro/jurnal/seara-regala-in-onoarea-corpului-diplomatic-2019/</ref> * Transformarea noastră în țara în care suntem astăzi nu s-ar fi putut face fără sprijinul celor două instituții care continuă să stea la baza prosperității și securității noastre astăzi, respectiv Uniunea Europeană și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Dar, în cele din urmă, apartenența noastră la ambele instituții nu s-ar fi realizat fără propriile noastre eforturi. * Nu numai că este corect, dar este datoria Comisiei Europene de a continua lupta împotriva cancerului corupției pe întregul continent. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că această luptă – în care România trebuie să accepte că are o mare responsabilitate – este mai bine dusă dacă există un spirit de dreptate în modul în care toate țările Uniunii Europene sunt tratate. * Merită de subliniat faptul că o Românie care se simte tratată egal cu celelalte țări și care nu primește nici mai mult, nici mai puțin decât sarcinile tuturor celorlalte state membre ale UE, este un partener mai bun pentru voi, pe termen lung. * Pactul Molotov-Ribbentrop, un odios tratat semnat de dictaturile ucigașe ale secolului al XX-lea. * Susținem cu toată inima eforturile actuale ale NATO de a stimula apărarea aliaților noștri baltici; securitatea lor rămâne securitatea noastră. Salut și contribuțiile aliaților noștri în apărarea României. * Cu toții ar trebui să rămânem fideli principiului nostru cardinal, potrivit căruia securitatea europeană este indivizibilă; aceasta este lecția pe care am învățat-o din ororile secolului trecut. * Permiteți-mi să închei dedicând câteva cuvinte rolului pe care îl văd pentru Coroana Română de astăzi. Văd Coroana și rostul meu ca unificator și consolidator național. Acest rol este și mai important astăzi, când milioane de români trăiesc în afara țării noastre. * Conaționalii mei îmbogățesc cultura și viața țărilor de reședință. Dar românii din afara țării ne schimbă pe noi toți, aici, rămași acasă. Consider că este datoria mea de a consolida legăturile dintre diaspora și țară. * Cred că Instituția Coroanei poate ajuta la stimularea orientării globale a României. '''Discursul Custodelui Coroanei în Holul de Onoare, Castelul Peleș, 24 octombrie 2021''' <ref>https://www.romaniaregala.ro/jurnal/discursul-custodelui-coroanei-in-holul-de-onoare</ref> * Deși funcțiile și îndatoririle diplomației s-au schimbat în mod clar și vor continua să evolueze, nu există un substitut pentru cunoștințele necesare în relațiile cu o țară și pentru legăturile și relațiile personale care trebuie stabilite între națiuni, pe care diplomația regală le creează și cultivă permanent. * Știm cu toții că apartenența la aceste două organizații ne oferă avantaje mari, dar înseamnă și obligații mari, pe care le respectăm. În NATO, România este deja un exportator, nu doar un consumator de securitate. Și în Uniunea Europeană, conducerea noastră politică va face tot posibilul pentru a susține unitatea țelurilor noastre; oricare ar fi dezacordurile pe care le avem, știu că țara noastră nu va amenința niciodată unitatea Uniunii Europene. * Pe lângă îndatoririle noastre obișnuite în comunitățile românești și angajamentele noastre caritabile, Familia mea și cu mine contribuim continuu, alături de instituțiile Statului, la promovarea imaginii și intereselor României la nivel global. Sunt conștientă că aceasta nu este o sarcină ușoară, că ani de bună reputație pot fi șterși într-o clipă de un incident urât și că niciun efort de propagandă nu poate face ca lucrurile rele să arate bine. * O imagine mai fidelă, mai limpede și mai modernă a țării noastre este, de asemenea, de un beneficiu direct pentru proprii cetățeni, dintre care mulți lucrează și trăiesc în afara granițelor noastre. * În timpul călătoriilor noastre, al discursurilor și al multor alte activități, dorim să subliniem rădăcinile profund europene ale țării și societății noastre și contribuția noastră durabilă la continentul european. Este o contribuție multidisciplinară, multi-religioasă și multi-etnică, care îmbogățește continentul și care este îmbogățită de acesta, o contribuție care nu este încremenită în trecut, ci se bucură, în multe privințe, de o renaștere astăzi, deoarece milioane din cetățenii noștri își stabilesc reședința în alte țări, mulți – sper – doar pentru o perioadă scurtă de timp. * De-a lungul vieții mele, farul luminos a tot ceea ce am făcut a fost tatăl meu; ori de câte ori mă întrebam ce direcție să iau, nu trebuia decât să mă uit la acel far călăuzitor și să obțin răspunsul corect. * Îmi reînnoiesc angajamentul față de români că farul călăuzitor al Regelui Mihai, acea lumină a unei Românii principiale și drepte, nu se va întuneca niciodată. '''Seara regală în onoarea Corpului Diplomatic, Sala Tronului, Palatul Regal din București, 17 noiembrie 2021''' <ref>https://www.romaniaregala.ro/jurnal/discursul-majestatii-sale-la-seara-regala-in-onoarea-corpului-diplomatic-2/</ref> * Fiecare dintre sărbătoririle centenarului nașterii Regelui Mihai m-au mișcat profund. Oriunde mă duc în țară, simt mândrie văzând contribuția pe care tatăl meu a adus-o națiunii noastre și contribuția pe care a adus-o generația sa. Acea generație dispare acum încet-încet, dar se cuvine ca noi să nu uităm niciodată greutățile prin care ei au trecut și marele lor aport. * Există învățăminte pe care ar trebui să le tragem la fiecare nivel: avem semne de întrebare legate de eficiența administrației centrale și locale, de starea serviciilor noastre de sănătate și de investițiile pe care le facem, precum și de capacitatea instituțiilor de Stat de a combate valul de teorii ale conspirației sau zvonuri rău-intenționate, care contribuie la ritmul relativ lent al programului nostru de vaccinare. * Avem nevoie să ne menținem vie autocritica și să ne uităm în fiecare zi la cum ne descurcăm în fața acestei mari probleme, dar avem nevoie, de asemenea, să ne abținem de la judecată până când criza se termină cu adevărat și putem evalua echilibrat ceea ce s-a întâmplat. * Importanța solidarității europene este una dintre lecțiile fundamentale ale pandemiei. * Toate națiunile care au aderat la Uniunea Europeană după încheierea dominației sovietice continuă să creadă că suntem mai puternici împreună, ca parte a unei singure Uniuni. Toți sunt atât beneficiari, cât și contribuitori la UE. Desigur, avem diferențele noastre și vom continua să le avem; familiile națiunilor democratice sunt familii zgomotoase. * Ancorarea solidă a României în Europa – sarcină care l-a preocupat pe Regele Mihai cea mai mare parte a vieții sale – este acum un fapt împlinit. * Cea mai importantă lecție din actuala criză de sănătate este importanța bunei guvernări și a maturității politice. Suntem exact atât de puternici pe cât sunt puternice instituțiile noastre naționale; suntem eficienți numai dacă administrația noastră politică este eficientă. * Greaua răspundere a apărării naționale nu depinde numai de soldații noștri și de arsenalul de arme, ci și de medicii și asistentele noastre, precum și de ventilatoarele de oxigen pe care le au la dispoziție. Iar coordonarea acestor eforturi și asigurarea faptului că toate entitățile își fac datoria sunt răspunderea politicienilor. * Știu, desigur, că luptele politice sunt esența democrației. De asemenea, știu că este ușor pentru cineva ca mine să facă apel la unitate națională. Dar, în seara aceasta, aș vrea să fac un alt apel: unul la RESPONSABILITATE NAȚIONALĂ. * Avem nevoie de un dialog național amplu cu privire la evidentele obstacole constituționale, care împiedică sistemul nostru politic să funcționeze corect. Nu trebuie să ne ferim de schimbarea constituțională: majoritatea partenerilor-cheie europeni nu numai că vorbesc despre aceasta tot timpul, dar pun în aplicare periodic amendamente constituționale. * Nici nu trebuie să ne ferim să cerem ca politicienii noștri să fie incoruptibili, dar și să acționeze cu simțul responsabilității naționale. Aceasta nu este doar o aspirație la un ideal; este o cerință absolută. Căci, așa cum ne-a amintit pandemia, o proastă administrare politică ne costă literalmente vieți. * Regele Mihai a dus o viață în care nu a compromis niciodată principiile în care credea, dar nici nu a considerat nicio datorie ca fiind sub demnitatea lui, dacă era ceva ce ajuta România. Sunt hotărâtă să continui să merg pe urmele lui. * Doar punând degetul pe rană putem asuma o perspectivă bună a viitorului. '''Seara regală în onoarea Corpului Diplomatic, Sala Tronului, Palatul Regal din București, 13 decembrie 2023''' <ref>https://www.romaniaregala.ro/jurnal/discursul-majestatii-sale-la-seara-regala-pentru-corpul-diplomatic-2023/</ref> *Obiectivul pe care mi l-am asumat, cu sprijinul atât al Guvernului României, cât și al Guvernului Republicii Moldova, este acela de a mă asigura că Republica Moldova nu este consumată de tragedia care afectează acum Ucraina, că guvernul său reformator este sprijinit în atingerea obiectivului său și că poporului moldovean i se permite să își decidă propriul viitor, în loc să fie determinat de alții. *Știu că avem multe alte priorități în fața noastră astăzi și toate necesită atenția noastră. Cu toate acestea, cu riscul de a spune ceva evident, de obicei nu noi alegem crizele, ci crizele ne aleg pe noi. Haideți să anticipăm, măcar o dată, următoarea criză. == Note == <references /> == Legături externe == {{wikipedia}} [[Categorie:Casa Regală a României]] [[Categorie:Români]] 6wtejwfzp3vrlqrdytmpgoyb04wwylm 10 5927 23273 22492 2024-10-17T14:24:31Z Gdaniel111 2926 500!!! 23273 wikitext text/x-wiki {|id="EnWpMpBook2" class="MainPageLetterHead" style="width:100%; text-align:center; clear:both; background-color: #fafafd; border: 1px solid #ccc; padding: 1px 10px 1px 10px;" |<div style="width:50%; font-size:162%; border:none; margin:0; padding:.1em; color:#000;">[[Wikicitat:Bun venit|'''Bun venit''']] la [[Wikicitat:Wikicitat|Wikicitat]],</div> <div style="width:50%; top:+0.2em; font-size:95%;">compendiumul [[w:conținut liber|liber]] de [[Wiktionary:citat|citate]] pe care [[Wikicitat:Bun venit|îl poate edita oricine]].</div><div style="width:50%; top:+0.2em; font-size:85%;">[[Special:Statistics|{{NUMBEROFARTICLES}}]] de articole în [[w:limba română|română]]</div> |[[File:Wikiquote-logo-500-articles.png|thumb]] |style="width:30%; font-size: 80%; vertical-align: top; text-align: right;"|{{CURRENTDAYNAME}}, {{CURRENTMONTHNAME}} {{CURRENTDAY}}, {{CURRENTYEAR}}, {{CURRENTTIME}} ([[w:Coordinated Universal Time|UTC]]) |} {|id="EnWpMpBook2" class="MainPageLetterHead" style="width:100%; clear:both; background-color: #fafafd; border: 1px solid #ccc; padding: 1px 10px 1px 10px;" |'''[[Wikicitat:Wikicitat|Wikicitat]]''' este un compendiu liber de citate din orice limbă, inclusiv sursele (dacă sunt cunoscute), traduceri ale citatelor care nu sunt în română și legături către [[w:Pagina principală|Wikipedia]] pentru mai multe informații. Mergi la [[Ajutor:Cuprins|pagina de ajutor]] sau experimentează în [[Wikicitat:Cutia cu nisip|cutia cu nisip]] pentru a învăța cum chiar [[Wikicitat:Bun venit|'''tu''']] poți contribui, modificând aproape orice pagină sau mergi la pagina de [[Special:Userlogin|autentificare]] pentru a-ți crea un cont de utilizator. |} ekzwf0qic5f52e09zqjnfg9ib7yt95v 0 5972 23278 22722 2024-10-17T16:02:31Z Gdaniel111 2926 legătură 23278 wikitext text/x-wiki Această pagină conține citate din '''Hortensia Papadat-Bengescu'''. Hortensia Papadat-Bengescu (n. 8 decembrie 1876, Ivești, Galați, România – d. 5 martie 1955, București, România) a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică. == Citate == === Fecioarele despletite (1926) === * "Cu toate că orașele sunt numai niște moșoroaie de furnici, ele au o [[putere]] proprie, care combate şi învinge toate legile firei, afară de moarte, atâta şi le însușește şi atâta le preface." * "O inerție, îmboldită de nevoia acţiunei; o mișcare lovită mereu de inerție. Ceva nepipăit, care oprește a da scopurilor viață deplină. Ceva care trebuie să fie dureros vieții vii, gândi Mini, ca şi cum însăși viața i s-ar fi plâns că atâți oameni s-au sustras de la înfăptuirea ei şi au creat pe lume suferința lucrului neizbăvit." === Concert din muzică de Bach (1927) === * "Firește că nu-i da morții înțelesul adevărat; nu credea nici un moment în chip sincer că el, Maxenţiu, ar putea muri. Nu era conștient de gravitate. Era un ofticos, dar un ofticos destinat să trăiască, cu rușinea lui, interminabil!" * "Sub mâinile lui Marcian, melodia dispărea, se reconstituia însuși zborul fin de aripi; erau fluturi de vară fără trup, numai cu azur pe fibre de mătasă; apoi se dizolvau şi plutea numai ideea abstractă." == Legături externe == {{Wikipedia|Hortensia Papadat-Bengescu}}{{Ciot-oameni}} [[Categorie:Scriitori români]] 3vtjsmphlaqovgyqi4a9tt7ql6t4mv4 2 6027 23272 23169 2024-10-17T14:18:52Z Gdaniel111 2926 23272 wikitext text/x-wiki == Praguri == * March 25, 2006 ** 100 articles – Romanian Wikiquote - sursa informației [[metawiki:Wikiquote/Archive#2006|aici]] Următorul prag de atins este de 500 de articole. O altă sursă de informație care, cel mai probabil, număra paginile din spațiul de nume principal (spațiul de Articole) - și, probabil, înainte de introducerea condiției de linkuri interne și la Wikicitat - se află la ultima comunicare de ''Wikiquote Statistics'' a '''[[stats:wikiquote/EN/TablesArticlesTotal.htm|Wikistats-1 dump-based reports]]'''. Conform acesteia: * primul articol a fost creat în august 2004. (consistent cu informația [[wikipedia:Wikiquote|de aici]] că Wikiquote s-a extins în alte limbi decât engleza în iulie 2004) * al 10-lea și al 20-lea articol au fost create în decembrie 2004. * al 50-lea - în ianuarie 2006. * prima sută a fost atinsă 2 luni mai târziu - în martie 2006. * pragul de 200 a fost atins în octombrie 2007. * 250 - în februarie 2009. * 300 - în august 2010. * 400 - în iunie 2015. * și 500 - în decembrie 2016. Această sursă de informații încetează însă a mai fi actualizată din ianuarie 2019 (când erau 525 de articole). == Analiză și progres == [[Fișier:Screenshot_List_of_Wikiquotes_2024-10-12.png|miniatura|Screenshot of List of Wikiquotes for historical purposes in the future]] Când am reînceput să mai editez (11.10.2024) Wikiquote în română se afla la 260 de articole numărate oficial (cu wikilinkuri interne, deși practic sunt peste 500, dacă nu chiar 600 din numărătoarea/estimarea mea a paginilor din spațiul de nume principal din [[Special:AllPages]]) și Wikicitat în română se afla pe locul 64 din 74 Wikiquotes active, după cum se vede din următoarea captură de ecran încă neactualizată (purged) corect: În prezent, practic cu articolele existente (care nu au wikilinks și nu sunt încă contabilizate) Wikicitat în română poate urca până pe locurile 50-54 din 74. Noi informații arată că, înainte de a pune eu vreo legătură în articole, 356 de pagini din spațiul principal nu aveau niciun link. Acestea ar duce totalul spre 616 - odată rezolvate. * În 13.10.2024, prin intermediul adăugării linkurilor interne, am adus contorul statisticilor proiectului înapoi la 300 de articole (nivel pe care concret îl atinsese deja în august 2010). * 15.10.2024: continuarea adiției de legături interne a sporit numărul paginilor considerate articole la 400 (bornă depășită deja din iunie 2015). * 17.10.2024: Wikicitat - 500 de articole OMOLOGATE!!! ''At last''! (A se vedea [[Special:Statistici]].) Jumătate din treabă deja s-a făcut, însă mai este până pe la 620 (cu punerea de legături). Nivelul de azi a fost atins deja în decembrie 2016. pz1p0p20zhj1w656j6czkamuhyal9m8