Lamentu di u castagnu

From Wikipedia

U Lamentu di u castagnu hè statu cumpostu da Antone Battisti Paoli Paoli di Tagliu in u 1858.

WikiLettera

Issu articulu hè in custruzzioni. Pudeti cuntribuiscia à a so redazzioni.

[edit] U lamentu di u castagnu

Or' chi l'averaghju fattu

A lu corsu cusì ingratu

Chi m'ha fattu la sintenza

A morte m'ha cundannatu.

Senza sente tistimonii

Ne cunsultà lu ghjuratu.


M'ha dichjaratu la guerra

Cum'è à un veru malfattore.

M'ha messu li sbirri appressu

Chi m'attacanu terrore.

O Corsu, rifletti un pocu

Versu mè si senza core.


Cum'è à un banditu da forca

Tu m'hai messu lu taglione.

Di tutta la me famiglia

Voli tu la distruzzione.

O Corsu, s'ella ti piace

Da mi una spiegazione.


M'hai chjappu à l'arma bianca

Tù per esse più sicuru,

Quandu impronti lu mio fiori

Quandu lu fruttu hè sicuru.

Un mi porti alcun' rispettu

O Corsu, sì cusì duru!


Ne voli vede la fine

Tu un guardi la staghjone

Cù l'arme sempre in campagna

A mazzola e u sigone

Da la matina à la sera

Batti senza cumpassione.


Sùbitu tagliatu à pezzi

E per mette mi in pappina

Chjami li to mulateri

Per cunduce mi à l'usina.

O Corsu, rifletti e pensa

Chi faci la to ruvina!


A un suppliziu senza nome

O Corsu, m'hai cundannatu.

A passà sottu à le seghe

E coce cum'è un dannatu.

In botte chjirchjate in farru

Sò sùbitu imprighjunatu.


Un sentu in tutte le borghe

Che tintenne e tintennoni

Bistemmie di mulateri

Lu fiscu di li sigoni

E di mule, carri e trenni

N'hè pienu strade e stradoni.


Hè una guerra dichjarata

Un hè mica guerra finta.

Un si pensa ad altre cose

Un si pensa chè à la tinta.

La mio pòvera famiglia

S'ella dura hè prestu spinta.


Un ti ne ricordi più

Corsu di li tempi andati?

Di Sampieru e Sambucciu

Di tutti li to antenati.

Quandu da tanti nemici

Eranu sempre assaltati?


Qual'hè chi li siccuria

Chi si dava tanta pena?

Qual'hè chi li mantenia

Ben' purtanti, à panza piena?

Li mio frutti inzucarrati.

O Corsu, rifletti appena!


Un ti ne ricordi più

Una sera, à lu fucone

Tutta la to famigliola

Cantava lu lazarone.

Eramu un vènnari sera

Di pane manc'un buccone.


Qual'hè chi ti succurrì

O Corsu, in quella sirata?

Chi mittiste la paghjola

E feste una pulindata

E cusì passaste alegra

U restu di la nuttata.


Un annu nun ci fù granu

E d'orzu manc'un granellu.

Fiore tandu un ne sbarcava

Trimavi da lu tardellu

Chi ti dava Mamma Piera.

E avale un sì più quellu?


Qual'hè chi ti rilevò

O Corsu in quella stagione?

Chi t'empiia di pisticcine

Ogni sabatu in curbone?

Eppo avale ti sì messu

O Corsu, à fà lu briccone!


Guarda quante pimpasculate

Quanti colpi aghju paratu!

Da la fame quante volte

O Corsu, t'aghju salvatu!

Ed avà da gran nemicu

Versu me sì dichjaratu.


Ti vindii li me frutti

E impattavi li to affari.

Vistii li to figlioli

Rigulavi li scarpari.

Ingrassavi lu purcellu

Tutti l'anni avii danari.


Cantava lu mulinaru

Chi avia pienu lu mulinu

U cavallu galuppava

Sottu à lu so carruzzinu

Chi per tuttu lu mio fruttu

Era, ò Corsu,un gran festinu.


Facii porte e purtelli

Sulaghi, casce e cascioni

Intempiavi la to casa

Tu cu travi e cantilloni

Grazia, ò Corsu, eppur' la sai

A li mio gran figliuloni.


Ancu sin'à la to cascia

Quandu parti à l'altru mondu

Ti furniscu e sta sicuru

O Corsu, ch'io non cunfondu.

Bastardu di Sambucciu

Almenu rifletti à fondu!


Quandu la guerra hè finita

Chi sarà di tè, mischinu?

Zappa puru lu to fornu

E chjodi lu to mulinu.

Parterai per lu mondu

Errente senza un quatrinu.


Ne farai lu tennifesta

E lustrarai le botte

Durmerai cume i cani.

Quandu vinerà la notte

Perchè vindetta dumanda

L'alberu di le ballotte.


Sempre cù li stracci à collu

Passerai piani e muntagne.

Camperai a erbiglie crude

Racolte nu le campagne

Perchè vindetta dumanda

L'alberu di le castagne.


La to cumpagna di strada

Sarà sempre Mamma Piera.

Per tuttu la truverai

Sempre ti sarà sincera.

Ti farà di la so scorta

Corsu, lu portabandera.


E famitu cume un braccu

Criparai dentru à un fossu.

Li padroni di l'usine

Diceranu : "Tarra addossu

Chi lu nostru affare hè fattu."

Pensa bè, rifletti, o Corsu.


Chi ti poi sempre rimette

Di tutti l'errori e sbagli.

Manda li à fà le sighere

A sa mansa di canagli.

Cusi abanduneranu

L'usine cu li travagli.


E lu to caru Castagnu

Risterà duv'ellu hè natu

A lampa ti lu so fruttu

Tantu dolce e inzuccaratu.

E cusì sarai, ò Corsu

Cume nanzu invidiatu.


[edit] Riferimenti